Este muzica cu care am crescut si ma gandesc ca nu sunt singurul. Tin minte ca tatal meu avea un ZK140 cu lampi si , fascinat de rotile care se invarteau, am inceput sa ascult si sa incerc sa inteleg despre ce se canta acolo. Multi ani mai tarziu, cand am invatat limba engleza la scoala am descoperit textele ascunse.
In acest topic incerc sa-mi aduc aminte de primele melodii si nu neaparat.
Abba au fost si raman Abba.
The best of music (1970-1990)
Moderator: carageae
-
carageae
- Mod global
- Mesaje: 566
- Membru din: Joi Mai 28, 2020 7:30 pm
- A apreciat de: 106 ori
- A fost apreciat de: 90 ori
As putea sa vorbesc o seara intreaga despre Vangelis...vreau doar sa spun un singur lucru si sa va recomand preferinta mea, poate mai putin şlăgăroasă, dar ca muziă....e un adevărat poem simfonic, fără a avea măcar pretenţia de a se numi aşa....
Vangelis a fost fara vreun dubiu un compozitor genial. Argumente ar fi multe, dar unul e hotarator: a scris muzica de calibrul lucrarilor simfonice, orchestrale, fara sa cunoasca notele muzicale! Adică pur şi simplu îşi imagina întreaga orchestraţie, apoi punea pe cineva să scrie notele, el canta pe rand la pian - avea un fel de simbioză cu acest instrument - alături de Isao Tomita cred că a fost printre cei mai importanţi creatori de timbre muzicale electronice, fără a încerca să imite ceva din natură.
Ştiu asta cu necunoaşterea notelor chiar de la el, dintr-un interviu dat cu puţin timp înainte de a trece în nefiinţă. Cam aşa a fost şi cazul lui Django Reinhardt, un ţigan analfabet, dar care l-a avut alături pe Stephane Grapelli, violonist cu care a cântat toată viaţa şi care scria toate temele ce-i treceau prin cap. Azi Django se studiază la toate conservatoarele şi şcolile mari de jazz...
Preferinţa mea din Vangelis, aleasă cu greu, e "Friends of Mr. Cairo"....există şi un videoclip de vreo 4-5 minute, dar eu prefer varianta de pe albumul audio....care ţine de aproximativ trei ori mai mult:
Vangelis a fost fara vreun dubiu un compozitor genial. Argumente ar fi multe, dar unul e hotarator: a scris muzica de calibrul lucrarilor simfonice, orchestrale, fara sa cunoasca notele muzicale! Adică pur şi simplu îşi imagina întreaga orchestraţie, apoi punea pe cineva să scrie notele, el canta pe rand la pian - avea un fel de simbioză cu acest instrument - alături de Isao Tomita cred că a fost printre cei mai importanţi creatori de timbre muzicale electronice, fără a încerca să imite ceva din natură.
Ştiu asta cu necunoaşterea notelor chiar de la el, dintr-un interviu dat cu puţin timp înainte de a trece în nefiinţă. Cam aşa a fost şi cazul lui Django Reinhardt, un ţigan analfabet, dar care l-a avut alături pe Stephane Grapelli, violonist cu care a cântat toată viaţa şi care scria toate temele ce-i treceau prin cap. Azi Django se studiază la toate conservatoarele şi şcolile mari de jazz...
Preferinţa mea din Vangelis, aleasă cu greu, e "Friends of Mr. Cairo"....există şi un videoclip de vreo 4-5 minute, dar eu prefer varianta de pe albumul audio....care ţine de aproximativ trei ori mai mult:
